Legenda uriașelor comori ascunse de regele Decebal, înainte ca armatele sale să fie înfrânte de romani, a stârnit controverse în rândul cercetătorilor și fascinația românilor.
Locul unde marile tezaure antice ar fi fost ascunse de daci a fost indicat de istoricul latin Dio Cassius (155 – 229), autor al unei lucrări de 80 de cărți dedicate istoriei Romei.
Comoara lui Decebal, ascunsă în Sargeția
Potrivit istoricului latin, odată cu moartea lui Decebal și după ce Dacia ajunsese sub stăpânire romană, „au fost descoperite și comorile lui Decebal, deși se aflau ascunse sub râul Sargeția, din apropierea capitalei sale”.
Dio Cassius arăta că Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă.
„Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”, scria istoricul antic.
Comoara lui Decebal, o legendă adaptată
Comorile ar fi fost descoperite de romani, după ce un apropiat al lui Decebal, numit Biciclis l-ar fi trădat, după ce fusese luat prizonier.
Istoricul Ion Horațiu Crișan, care a cercetat timp de peste patru decenii istoria și rămășițele civilizației dacilor, arăta că autorul antic nu ar fi făcut decât să preia în scrierile sale o legendă mai veche pe care o adaptase vremurilor sale.
„O poveste asemănătoare cu cea a lui Dio Cassius ne-a fost transmisă de către Diodor din Sicila, numai că, de data aceasta, acțiunea se petrece în Paconia, din nordul Macedoniei, pe valea superioară a Vardarului. Povestea lui Diodor ar fi avut loc pe la anul 300 î. Hr., când regele Audoleon atacat, probabil de către Lysimah, regele Traciei, își ascunde comorile în albia râului Sargeția. Dacă numele râului este aproape neschimbat între cele două texte, în schimb, trădătorul la Diodor se numește Zermodigestos”, scria Ion Horațiu Crișan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).
În ambele cazuri, arăta istoricul, nu este vorba decât de o legendă prezentă în literatura antică. Astfel de legende au mai circulat și pe seama căpeteniei goților Alaric, care ar fi fost îngropat împreună cu comorile lui în albia râului Buseno, care fusese deviat și apoi readus în matcă, dar și pe seama conducătorului hunilor, Attila.
Comoara din Strei, descoperirea epocală din Evul Mediu
Și totuși, în apele Streiului au fost descoperite comori antice de aur, arătau mai mulți cărturari din secolele trecute.
Despre cea mai faimoasă comoară a scris istoricul medieval Gheorghe Șincai, în Hronica Românilor, amintind o relatare din jurul anului 1551, a umanistului Wolfgang Lazius.
„Mai înainte cu opt ani, în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul Gheorghe Șincai.
O parte a comorii a fost însușită de George Martinuzzi, atunci guvernator al Transilvaniei, după ce unii dintre localnici au dus aurul la Alba Iulia, în timp ce alți localnici, mai prevăzători, au fugit cu restul comorii în Moldova.
Locul unde a fost descoperită imensa comoară antică a stârnit controverse. Unii istorici au susţinut că a fost puţin probabil ca tezaurul să fi fost găsit în albia Streiului, ci mai degrabă în vecinătatea cetăţilor dacice sau într-una dintre cetățile dacice, după ploile abundente care au spălat solul.
. Troester, unul dintre cărturarii sași din secolul al XVII-lea care a redat povestea descoperirii comorii din râul Strei, a oferit câteva amănunte suplimentare.
„El ştie că pescarii ce au descoperit tezaurul locuiau în Grădişte, sat mic, lângă un vechi oraş, că la tezaur s-a aflat şi o mare cantitate de pIăci neştanţate şi că guvernatorul Transilvaniei i-a trimis lui Ferdinand două mii de Lysimachei”, preciza cercetătoarea Iudita Winkler, în articolul „Consideraţii despre moneda Koson” (1972).
Comoara din Strei, în apropiere de Hațeg
Râul Strei izvorăște din Munții Șureanu, în ținutul cetăților dacice, și se revarsă în râul Mureș, după ce parcurge aproape 90 de kilometri de la izvoare.
Însă, după toate informațiile prezentate de-a lungul timpului, unii cercetători au concluzionat că marea comoară în Evul Mediu a fost descoperită la marginea orașului Hațeg și a satelor învecinate Sântamaria Orlea și Subcetate, unde se uneau apele Râului Mare și ale Streiului.
No comments:
Post a Comment