„Casa cu stafii”, unul din misterele Brailei
Caminul cu batrani si fantome
Inca de la bun inceput trebuie spus ca in jurul Casei Jean Troianos -fostul Camin pentru persoane varstnice „Sfantul Nicolae” din Braila sau, mai bine zis, „Casa cu stafii”, asa cum o denumesc localnicii, pluteste un adevarat mister. Cladirea, un adevarat monument arhitectonic, domina ingusta strada Ana Aslan. Desi aceasta zona a orasului abunda in asemenea monumente, Casa Jean Troianos este, pe departe, cea mai frumoasa. Construita in stil art-deco, cladirea are o arhitectura luxoasa, exuberanta, parca un simbol al succesului capitalist din perioada interbelica.
Mai toti brailenii o numesc „Casa cu stafii”, iar legenda ei, care a cutremurat localnicii inainte de Primul Razboi Mondial, este si acum la fel de vie. Se spune ca primul proprietar al casei, de fapt cel care a si construit-o, a fost Nicolachi Mavrocordulas, un bogat exportator de grane. Povestea, care a circulat „pe soptite”, spune ca negustorul, nebun de gelozie, si-ar fi ucis sotia si ar fi zidit-o in peretii cladirii. Apoi ar fi plecat definitiv in Grecia. Casa a fost scoasa la vanzare, iar cumparatorii, incantati de o asemenea „bijuterie”, nu au intarziat sa apara. Insa dupa numai cateva saptamani, cladirea era scoasa din nou la vanzare. Apar alti proprietari, insa nici acum casa nu se „lasa” prea mult timp locuita, toti plecand asa cum au venit. Istoria vanzarii-cumpararii se repeta, fapt ce determina vecinii sa se intrebe care este misterul. Si unde poti afla cel mai bun raspuns despre ce se petrece intr-o casa, daca nu de la slugi? Astfel, luate la intrebari, slugile povestesc ca noaptea Voica, sotia ucisa a negustorului, isi face aparitia in camerele conacului.
Legenda a inceput sa prinda contur si sa circule in tot orasul, astfel ca localnicii inspaimantati ocoleau imobilul. Ani de zile, cladirea nu a fost locuita, ca mai apoi sa devina, pentru scurt timp, administratie financiara. Dar, deja previzibil, directiunea a hotarat, in final, ca imobilul nu este propice desfasurarii unei asemenea activitati. Totusi, inainte de a-si muta birourile, nu se stie din ce motiv, vechea tapiterie a casei a fost distrusa.
Dragoste si razbunare
Dar sa revenim la origini. Braila, era la vremea aceea un oras cosmopolit, aici facanduse cele mai mari afaceri cu grane din intreaga Europa. Printre numerosii negustori veniti in portul dunarean pentru a se imbogati, s-a numarat si Nicolachi Mavrocordulas. Speculatiile sale negustoresti ruinasera multi colegi de breasla.
Grec la origine, Mavrocordulas era un barbat cam de 60 de ani, voinic, cu barba neagra, impunator. Pe cat era de calculat in afaceri, pe atat era de impatimit in ale vanatorii. Se spune, chiar, ca ar fi fost capabil sa renunte la negustorie in favoarea ei. Pleca la vanatoare saptamani intregi, prin baltile Brailei, abandonand activitatile ce-i aduceau grase venituri. Asa, intr-o iarna, pleca la vanatoare de vulpi. Un viscol naprasnic, cum exista numai prin partile Baraganului, il determina sa se adaposteasca in gospodaria unui taran de pe langa Insuratei. Aici, negustorul grec isi gasi fericirea. Sau poate nefericirea. Se indragosti nebuneste de fata gospodarului, Voica, o femeie cu adevarat frumoasa, dar si foarte tanara. Dupa cum o cerea datina, negustorul o cumpara pe Voica de la tatal sau, o sui in sanie si, pe gerul acela, pleca cu ea, fericit, catre urbe. In cinstea sotiei, frumoasa ca o zeita, grecul construi o casa nemaiintalnita. Bogat negustorul, iar sotia sa – o zana. Aceasta poveste nu putea dura. Invidiosi, pana si cei mai apropiati prieteni incepura sa-i strecoare grecului in suflet ideea ca Voica il inseala. Iubind-o cu patima si crezandu-se la randu-i iubit, negustorul era fericit, dar in mintea sa incoltise indoiala. Cu inima stransa, se hotari, in final, sa afle adevarul. Anunta ca pleaca la vanatoare, isi pregati cumpanit pustile, le incarca, se sui in sanie si dadu bice cailor. Era o noapte de iarna la fel de geroasa ca si aceea in care, cu ani in urma, se indragostise de sotia sa. Boierul se opri la un han in apropiere, astepta sa se intunece si facu cale intoarsa. In iatacul sotiei, cumplita banuiala se dovedi intemeiata. Pe o blana de urs, in fata semineului, Voica dormea fericita in bratele unui barbat. Zgomotul de pasi ai sotului ii trezi la realitate. Degeaba implora Voica iertare, degeaba lacrimile ii siroiau pe pieptul ce-i tresalta de spaima. Inselat, neinduplecat si aproape nebun de gelozie, Mavrocordulas o impusca. Din acea noapte, despre Voica nu s-a mai stiut nimic. Dupa ceva timp, negustorul parasi tara. Mai tarziu se auzira zvonuri ca s-ar fi sinucis.
Scheletul din subsol
Au trecut ani, s-au perindat o gramada de proprietari, dar casa ramane invaluita in mister. In 1957, imobilul devine camin pentru pensionari, ceea ce a fost pana de curand… In 1985, in urma lucrarilor de consolidare, se descopera in subsol un schelet uman. Aceasta descoperire socanta nu a fost data spre publicare, din cauza cenzurii regimului comunist. Ba mai mult decat atat, nu s-au facut cercetarile necesare pentru stabilirea identitatii scheletului. Medicii legisti au constatat, doar, ca osemintele apartin unei femei cu o varsta in jur de 30 de ani, iar craniul poarta urma unui glont. Sa fie in cauza necredincioasa soata a negustorului?!
In urma cu cativa ani, mass-media a facut publice straniile aparitii din „casa cu stafii”. Au aparut atunci, atat in presa, cat si la televiziuni, declaratiile unor batrani care locuiau in Caminul pentru persoane varstnice „Sf. Nicolae”. Acestia sustineau, speriati, ca sunt multe nopti in care se aud zgomote ciudate si in anumite camere isi face aparitia o femeie frumoasa, care se tanguie.
Probabil Voica. Se stie ca fantoma, spiritul sau stafia este energia, sufletul unei persoane care a murit si a ramas captiva, intr-un fel sau altul, intre planul real al existentei si cel „de dincolo”. Cei mai multi cercetatori din domeniu considera ca aceste spirite nu sunt constiente de moartea lor. Adesea au murit in conditii traumatice, violente, au fost ucise ori s-au sinucis. De obicei, fantomele bantuie locurile in care au murit sau casele in care au locuit. De cele mai multe ori, sunt capabile sa interactioneze cu cei vii. Fie ca alegem sa credem sau nu in fantome, nu exista nici o tagada a faptului ca de-a lungul timpului, au existat sute de marturii despre asemenea aparitii infricosatoare.
Intalnirile nocturne ale pensionarilor de la caminul „Sf. Nicolae” cu spiritul Voicai au fost confirmate si de fostul director. Acesta declara ca, in perioada cand a condus caminul, a auzit deseori pocnituri ciudate, indeosebi in noaptea de 20, indiferent de luna din calendar. Zgomotele si scartaielile veneau de niciunde. Astazi, casa e tacuta, batranii tac si ei. Noua directiune ii protejeaza cat se poate de eventualele „atacuri” ale presei. Spaima lor trebuie linistita. Totusi, misterul si legenda „Casei cu stafii” continua sa ramana neelucidate. Aceasta casa, in care istoria unui secol a ingropat numai enigme, a fost revendicata in urma cu cativa ani, de catre o familie din Elvetia. Legenda negustorului si a „casei cu stafii” a fost subiectul romanului Fiul lui Monte Cristo, scris de Theodor Constantin. Scriitorul povesteste despre o familie care ar fi locuit in „Casa cu stafii” si care, dupa ce a vandut-o, a plecat definitiv in Elvetia.
Partea ciudata incepe abia cand aflam ca scriitorul a murit cu mult inainte ca mostenitorii elvetieni sa revendice imobilul, ceea ce duce cu gandul ca povestea Fiul lui Monte Cristo nu este chiar poveste. Poate ca nici legenda negustorului nu este chiar legenda, iar sufletul Voicai inca bantuie conacul.
No comments:
Post a Comment