CONSTANTIN BRANCOVEANU

 

Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului şi reţeaua de spioni pe care o deţinea

Sursa foto: Profimedia

Redactia Descopera.ro

Publicat: 15.08.2024

Share:

În 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti din 1688, şi cei patru fii ai săi au fost decapitaţi la Constantinopol.

Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 a fost executat la Constantinopole pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu.

Citeşte şi Cercetătorii au descoperit care a fost primul nume din istorie

• Mormântul unui „vampir”, descoperit într-un fost palat din Polonia
• Misterul Pietrei de Altar de la Stonehenge devine și mai ciudat

 

Citeşte şi Jurnalul personal al lui Heinrich Himmler. ORORILE pe care ucigaşul nazist le-a ordonat sunt povestite în detaliu

 

Brâncoveanu şi copiii său sunt veneraţi de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni în 1992.

Constantin Brâncoveanu a fost urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia. Tatăl său, postelnicul Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor. Mama sa a fost Stanca Cantacuzino. S-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc). A primit educaţia corespunzătoare unui boier şi vorbea, pe lângă limba română, limbile greacă şi turcă dar şi latina şi slavona. Şi-a desăvârşit cunoştinţele în timpul unor misiuni în Transilvania şi la Constantinopole (1681). S-a căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti.. Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Ţara Românească o perioadă de progres economic şi cultural-artistic, de iniţiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreţinerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influenţelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală naţională, prin aportul tradiţiei răsăritene şi a celei occidentale.

Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru supremaţie a Imperiului austriac împotriva Imperiului otoman. Ambele imperii aveau interesul să atragă de partea lor Ţara Românească, din varii motive, ea situându-se la limita dintre cele două puteri. Mai târziu se va implica în luptele pentru dominaţie şi Rusia. Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei, cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curuţii (partida antihabsburgică transilvăneană) împotriva austriecilor. A căutat sprijinul Rusiei pentru a se menţine în acest joc, dar fără a primi ajutorul aşteptat. Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat prin jocuri politice şi diplomatice cu cele trei mari puteri care se confruntau în această zonă a Europei.

În anul 1706 l-a înlăturat pe Mihai Cantacuzino din dregătoria de mare spătar, atrăgându-şi ura acestei familii puternice şi influente, cu relaţii atât în Imperiul otoman, cât şi în Occident. Constantin şi Mihai Cantacuzino au început să uneltească împotriva lui Brâncoveanu din anul 1708, la Poarta otomană, încercând să îl discrediteze. Turcii ştiau ce jocuri diplomatice secrete desfăşoară Brâncoveanu, dar i le acceptau pentru că acesta, cu scopul de a adormi vigilenţa înalţilor dregători otomani, le trimitea importante sume de bani şi daruri. Cât timp turcii s-au aflat în inferioritate faţă de ruşi, ei au tolerat activitatea lui Brâncoveanu de a-şi căuta aliaţi între creştini. După ce au încheiat cu succes campania din anul 1711 împotriva ruşilor, pe care i-au înfrânt, turcii şi-au schimbat complet atitudinea faţă de Brâncoveanu. Nu i-au mai îngăduit nici o abatere, iar marile bogăţii ale lui Brâncoveanu, din importante sume de bani erau depuse la Braşov şi Veneţia, au fost un motiv în plus pentru a fi scos din domnie, iar averile confiscate de dregătorii turci. Un alt factor important au fost denigrările adversarilor lui Brâncoveanu, care acum au constituit motive suplimentare pentru a nu mai fi tolerat la domnia Munteniei.

Dărrnicia şi generozitatea sa, induse de împrejurari de vreme ce aceasta era singura metodă de a ţine la distanţă lacomii duşmani, i-au adus denumirea de Altan-beg sau „principele aurului”. Bogăţia şi dărnicia sa îl făcuseră celebru, de aceea la Stambul, mai-marii se întreceau între ei pentru a avea de-a face cu prinţul Valahiei. Aurul a fost cel care i-a asigurat domnia liniştită, însă tot aurul a fost acela care l-a pierdut pe domnul Brâncoveanu împreună cu cei patru feciori ai săi. Citeşte aici mai multe despre Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului şi spionii săi!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice pentru 15 august:

1675 – A fost înfiinţat Observatorul astronomic de la Greenwich. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s-a păstrat până în prezent, şi este înconjurată de un parc în centrul Londrei.

1769 – S-a născut Napoleon Bonaparte, împărat al Franţei (1804-1814, 1815) (d. 5 mai 1821)

1771 – S-a născut prozatorul Sir Walter Scott, creator al romanului istoric englez şi european („Ivanhoe”, „Rob Roy”) (d. 21 septembrie 1832).

1888 – A apărut, la Bucureşti, cotidianul „Adevărul”; primul director a fost Alexandru V. Beldiman.

1892 – S-a născut fizicianul Louis Victor Pierre de Broglie, laureat al Premiului Nobel; a pus bazele mecanicii ondulatorii (d. 19 martie 1987).

1896 – S-a născut regizorul de teatru şi film Sică Alexandrescu; a fost vreme îndelungată regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti (d. 6 august 1973).

1903 – S-a născut medicul Ştefan Milcu, creatorul endocrinologiei moderne în România, membru titular al Academiei Române.

1936 – A încetat din viaţă Grazia Deledda, prozatoare, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1926 : „Soare de vară”, „Peisaje sarde”, „Cosima” (n. 27 septembrie 1871)

1967 – A încetat din viaţă pictorul belgian René Magritte, reprezentant al suprarealismului (n. 21 noiembrie 1898)

1992 – A murit Anda Călugăreanu (Anca Miranda Călugăreanu), actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk (n. 24 octombrie 1946

TRADAREA REGELUI DAC DECEBAL

 

Cum a încăput pe mâinile împăratului Traian comoara fabuloasă a lui Decebal. Adevărul despre trădătorul Bicilis, omul care a predat romanilor tot aurul dacic

35

Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Publicat:09.09.2015 05:04

Ultima actualizare:06.08.2022 19:36

Istoricii susţin că romanii au descoperit, după cucerirea Sarmisegetusei, uriaşul tezaur compus din obiecte de aur şi argint al regelui Decebal. Totodată, cel care i-a condus pe romani la bogăţiile dacilor ar fi fost un apropiat al regelui învins, un personaj semi-legendar numit Bicilis.

În anul 106, după două războaie epuizante, împăratul Traian putea să-şi savureze triumful asupra dacilor, barbarii incomozi de la graniţa de est a părţii europene a imperiului. Războaiele cu triburilor dacilor, intraţi într-o uriaşă confederaţie cu germanii şi sarmaţii au fost poate cele mai importante fapte de arme ale împăratului Traian, fiul adoptiv al bătrânului Nerva, un excelent general, dar şi un bun administrator al provinciilor. 

Atât de importantă a fost această victorie asupra dacilor, încât i-a dedicat un monument uluitor. În anul 112 d. HR., era finalizată columna lui Traian, înaltă de aproape 40 de metri şi care redă scene din timpul războaielor cu dacii. Scriitorii antici au descris şi ei campaniile purtate de Traian în Dacia. 

ADVERTISING

 Sunt istorici care spun că Traian s-a ales şi cu o comoară uriaşă ascunsă de regele dac Decebal într-un loc aproape de negăsit. Cel care le-ar fi arătat comoara romanilor a fost un personaj infam, numit Bicilis, un apropiat al regelui dac. Acest trădător a aprins şi imaginaţia regizorilor sau unor istorici din perioada comunistă. Aceştia i-au creat o aură semi-legendară dacului trădător, continuându-i povestea.

Bicilis trădătorul care a dezvăluit secretele comorilor dacice

Prima ipostază în care îl întâlnim pe Bicilis este în cea de trădător al regelui său. Omul care le arată romanilor comorile ascunse ale dacilor. Este poate singurul lucru adevărat despre Bicilis. Episodul este descris de Dio Cassios, un istoric latin în lucrarea sa ”Istoria Romană”. După ce legiunile romane reuşesc, după un istovitor asediu să cucerească şi să incendieze Sarmisegetusa, un trădător dac le indică locul unde era ascuns tezaurul dacilor, probabil un tezaur regal. 

Acesta se afla în râul Sargeţia, a cărui albie era deviată pentru a ascunde comoara. Unii istorici identifică Sargeţia cu râul Strei, fără niciun temei documentar însă. 

”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie şi în gaură a aruncat o mare cantitate de aur şi argint şi alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra şi a adus râul din nou pe cursul său. De asemenea, el i-a făcut pe prizonieri să depoziteze hainele şi alte obiecte de acest gen într-o peşteră. După ce a terminat i-a ucis pe aceşti prizonieri pentru a nu lua mai apoi nimic. Dar Bicilis unul dintre însoţitorii săi care ştia ce se întâmplase a fost prins şi a povestit despre acestea”, arată Dio Cassius.

O reprezentare grafică a regelui Decebal FOTO arhiva adevarul

Mai precis Bicilis a fost luat prizonier de romani după căderea Sarmisegetusei, dus în faţa lui Traian, moment în care, se presupune, pentru a-şi păstra viaţa a spus unde se afla comoara lui Decebal. Cât despre statutul lui Bacilis, acesta era fie un nobil dac din categoria însoţitorilor personali a regelui Decebal, acesta fiind cel care a participat la îngroparea comorii dar a rămas în viaţă, fie chiar o rudă a regelui dac. Totodată cronicarul Zonaras îi atribuie calitatea de prieten al regelui dac. ” Unul dintre prietenii lui Decebal, având şi el cunoştinţă de locul unde se afla tezaurul, l-a arătat”, arăta cronciarul Zonaras. Cert este că Bacilis era un tarabostes din anturajul regelui Decebal, un personaj în care avea o mare încredere.

 Citește și: Şeful de judeţ care vede daci prin Bucegi. Burebista, Decebal şi Zalmoxis vor avea statui în munţi, deşi istoriografia nu le-a păstrat reprezentări oficiale

Ce comoară a predat trădătorul Bicilis romanilor

Comoara dacică din râul Sargeţia era uriaşă, arată atât autorii antici cât şi istoricii moderni. Era compusă din obiecte de aur şi argint, probabil podoabe, obiecte de cult şi alte însemne regale. Dio Cassius face referire la acest tezaur, arătând că au fost depuse într-o groapă din albia râului Sargeţia o cantitate însemnată de aur şi argint.

 Complexul sacru de la cetatea Sarmisegetusa, locul în apropierea căruia era ascuns tezaurul

Din punctul de vedere al istoricului Jerome Carcopino, prezentat în lucrarea sa ”Puncte de vedere asupra imperialismului roman”, comoara lui Decebal ar fi fost compusă din 165.000 de kilograme de aur curat şi 331.000 de kilograme de argint. Totodată au fost descoperite de romani şi straiele scumpe ascunde de Decebal în peştera secretă. 

Bicilis trădătorul umilit de dacii care au supravieţuit

Personajul Bicilis a aprins imaginaţia în special a cineaştilor din epoca comunistă. Aceştia au făcut şi o continuare a vieţii lui Bicilis după trădarea sa. Comunităţile dace loiale lui Decebal ascunse în munţi, sub conducerea unui personaj numit Gerula, l-ar fi capturat la rândul lor pe Bicilis şi l-ar fi umilit zilnic în faţa întregii comunităţi purtat în lanţuri şi hrănit cu resturi. Acest episod este însă pur fictiv. La fel şi ca şi personajul Gerula. Viaţa lui Bicilis nu este cunoscută după trădarea sa.

Daci pe Columna lui Traian

Nu se ştie dacă chiar a fost răsplătit de romani, dacă a fost prins de supravieţuitorii daci sau dacă a fost pur şi simplu ucis. Cert este însă că a fost unul dintre apropiaţii lui Decebal şi cel care a arătat romanilor unde se afla uriaşa comoară regală de la Sarmisegetusa. După căderea Sarmisegetusei, mulţi nobili daci şi-au luat zilele în timp ce marea capitală ardea, pentru a nu cădea prizonieri în mâinile romanilor, fiind cunoscute procesiunile triumfale ale foştilor împăraţi romani, cu prizonieri barbari purtaţi în lanţuri pe străzile Romei. 

Şi Decebal se sinucide, urmărit de cavaleria romană, într-o încercare disperată de a scăpa dincolo de munţi în teritoriile dacilor liberi. Poate şi trădătorul Bicilis şi-a luat zilele, după ce a arătat comoara romanilor. Nu există însă niciun izvor istoric care să arate soarta trădătorului după momentele descrise de Dio Cassius.

COMOARA LUI DECEBAL

 

Comoara uriașă a lui Decebal, adevăr sau legendă. Locul unde a fost ascuns aurul dacilor

9

Daniel Guţă

Publicat:29.12.2022 07:03

Ultima actualizare:29.12.2022 10:09

Legenda uriașelor comori ascunse de regele Decebal, înainte ca armatele sale să fie înfrânte de romani, a stârnit controverse în rândul cercetătorilor și fascinația românilor.

Dealul la poalele căruia ar fi fost descoperită comoara. Foto: Daniel Guță

Locul unde marile tezaure antice ar fi fost ascunse de daci a fost indicat de istoricul latin Dio Cassius (155 – 229), autor al unei lucrări de 80 de cărți dedicate istoriei Romei.

Citește articolul

Comoara lui Decebal, ascunsă în Sargeția

Potrivit istoricului latin, odată cu moartea lui Decebal și după ce Dacia ajunsese sub stăpânire romană, „au fost descoperite și comorile lui Decebal, deși se aflau ascunse sub râul Sargeția, din apropierea capitalei sale”.

Dio Cassius arăta că Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă.

„Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”, scria istoricul antic.

Râul Strei. Foto: Danieș Guță

Comoara lui Decebal, o legendă adaptată

Comorile ar fi fost descoperite de romani, după ce un apropiat al lui Decebal, numit Biciclis l-ar fi trădat, după ce fusese luat prizonier.

Istoricul Ion Horațiu Crișan, care a cercetat timp de peste patru decenii istoria și rămășițele civilizației dacilor, arăta că autorul antic nu ar fi făcut decât să preia în scrierile sale o legendă mai veche pe care o adaptase vremurilor sale.

„O poveste asemănătoare cu cea a lui Dio Cassius ne-a fost transmisă de către Diodor din Sicila, numai că, de data aceasta, acțiunea se petrece în Paconia, din nordul Macedoniei, pe valea superioară a Vardarului. Povestea lui Diodor ar fi avut loc pe la anul 300 î. Hr., când regele Audoleon atacat, probabil de către Lysimah, regele Traciei, își ascunde comorile în albia râului Sargeția. Dacă numele râului este aproape neschimbat între cele două texte, în schimb, trădătorul la Diodor se numește Zermodigestos”, scria Ion Horațiu Crișan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor” (1986).

Monede Lysimah. Foto: Parchetul Alba

În ambele cazuri, arăta istoricul, nu este vorba decât de o legendă prezentă în literatura antică. Astfel de legende au mai circulat și pe seama căpeteniei goților Alaric, care ar fi fost îngropat împreună cu comorile lui în albia râului Buseno, care fusese deviat și apoi readus în matcă, dar și pe seama conducătorului hunilor, Attila.

Comoara din Strei, descoperirea epocală din Evul Mediu

Și totuși, în apele Streiului au fost descoperite comori antice de aur, arătau mai mulți cărturari din secolele trecute.

Despre cea mai faimoasă comoară a scris istoricul medieval Gheorghe Șincai, în Hronica Românilor, amintind o relatare din jurul anului 1551, a umanistului Wolfgang Lazius.

„Mai înainte cu opt ani, în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul Gheorghe Șincai.

O parte a comorii a fost însușită de George Martinuzzi, atunci guvernator al Transilvaniei, după ce unii dintre localnici au dus aurul la Alba Iulia, în timp ce alți localnici, mai prevăzători, au fugit cu restul comorii în Moldova.

Locul unde a fost descoperită imensa comoară antică a stârnit controverse. Unii istorici au susţinut că a fost puţin probabil ca tezaurul să fi fost găsit în albia Streiului, ci mai degrabă în vecinătatea cetăţilor dacice sau într-una dintre cetățile dacice, după ploile abundente care au spălat solul.

. Troester, unul dintre cărturarii sași din secolul al XVII-lea care a redat povestea descoperirii comorii din râul Strei, a oferit câteva amănunte suplimentare.

„El ştie că pescarii ce au descoperit tezaurul locuiau în Grădişte, sat mic, lângă un vechi oraş, că la tezaur s-a aflat şi o mare cantitate de pIăci neştanţate şi că guvernatorul Transilvaniei i-a trimis lui Ferdinand două mii de Lysimachei”, preciza cercetătoarea Iudita Winkler, în articolul „Consideraţii despre moneda Koson” (1972).

Comoara din Strei, în apropiere de Hațeg

Râul Strei izvorăște din Munții Șureanu, în ținutul cetăților dacice, și se revarsă în râul Mureș, după ce parcurge aproape 90 de kilometri de la izvoare.

Însă, după toate informațiile prezentate de-a lungul timpului, unii cercetători au concluzionat că marea comoară în Evul Mediu a fost descoperită la marginea orașului Hațeg și a satelor învecinate Sântamaria Orlea și Subcetate, unde se uneau apele Râului Mare și ale Streiului.