FEMEI CELEBRE SPIONI CELEBRII

 Inteligente, frumoase și seducătoare, au avut curajul să facă ceva ce puțini oameni îndrăznesc: spionaj. Într-o lume dominată de bărbați, aceste femei îndrăznețe au ajuns spioni celebri și au intrat în istoria complicată a trădării.

Faptele lor au influențat mersul evenimentelor și au făcut furori în lumea întreagă. Unele au fost decorate, altele prinse și condamnate, dar toate au ceva în comun: voință de fier și mult, mult sânge rece.

Pentru Mințile Curioase

Abonează-te și vei primi cărți interesante, articole de actualitate și selecții de curiozități din lumea științei.

Îți prezentăm poveștile fascinante ale celor mai celebre femei-spion din istorie. Pentru că este arhicunoscută, am decis să o excludem din acest articol pe frumoasa Mata Hari.

1

Nancy Wake, ucigașă cu sânge rece

Foto: Wikimedia

Membră faimoasă a Rezistenței Franceze din cel de-Al Doilea Război Mondial, Nancy Wake a fost una dintre cele mai decorate femei din război.

Poreclită de Gestapo „Șoarecele Alb”, Nancy Wake își merită cu vârf și îndesat locul pe lista de spioni celebri. S-a născut în Noua Zeelandă, pe 30 august 1912, și s-a mutat în Franța în 1939, după ce s-a căsătorit cu un industriaș.

Când Germania a invadat Franța, Wake se afla la Marsilia. După capitularea Franței, în 1940, a devenit curier pentru Rezistență. Extrem de abilă, tânăra a reușit de fiecare dată să păcălească vigilența germanilor.

De aceea, Gestapo a poreclit-o „Șoarecele Alb”. De altfel, Wake a fost inclusă pe lista celor mai căutate persoane din Franța, iar pe capul ei a fost pusă o recompensă de cinci milioane de franci.

Până la urmă, rețeaua ei a fost trădată, iar Wake a decis să părăsească Marsilia. Nu însă și soțul ei, Henri Fiocca. Ulterior, Fiocca a fost capturat, torturat și executat de Gestapo.

Nancy Wake a reușit până la urmă să ajungă în Marea Britanie, unde s-a înrolat în serviciul secret Special Operations Executive (SOE). Apoi, a fost parașutată în Franța, la Auvergne, unde a ajutat la înarmarea trupelor Rezistenței.

A contribuit la atacurile asupra trupelor SS, făcând 1.400 de victime. Wake era foarte apreciată de camarazii ei, în special pentru faptul că a ucis un soldat SS cu mâinile goale, pentru a-l împiedica să dea alarma.

Într-un interviu din 1990, Wake a povestit întâmplarea:

„La SOE ne învățaseră o lovitură mortală cu latul palmei, iar eu am exersat-o îndelung. Dar am folosit-o o singură dată și mi-a reușit. Am fost foarte surprinsă”, a spus Wake.

2

Ethel Rosenberg, vânzătoare de secrete nucleare americane

Ethel Rosenberg (născută Greenglass) a văzut lumina zilei la 25 septembrie 1915, la New York. Deși și-a dorit o carieră ca actriță și cântăreață, Ethel s-a angajat ca secretară la o companie de transport naval.

Această decizie avea să o îndrepte spre un destin neașteptat de aventuros, care avea să sfârșească rău. În timp ce lucra la compania de transport, Ethel s-a implicat tot mai mult în activități sindicale și s-a înscris în Liga Tinerilor Comuniști.

Foto: Wikimedia

Acolo l-a cunoscut pe Julius Rosenberg, cu care s-a căsătorit în 1939. La acea vreme, nu avea de unde să știe că amândoi vor deveni spioni celebri.

În 1942, Ethel Rosenberg și soțul ei au fost recrutați de NKVD, serviciul de informații rus. Timp de aproape un deceniu, cei doi au spionat în favoarea Uniunii Sovietice.

Le-au transmis rușilor schițe ale bombelor nucleare americane și informații și documente secrete despre radarele, sonarele și motoarele de avioane ale americanilor.

Ethel a reușit să-l convingă și pe fratele ei, David Greenglass, să se alăture rețelei de spioni celebri. Această recrutare avea să se dovedească fatală.

În iunie 1950, David Greenglass a fost arestat de FBI, iar la interogatoriu a mărturisit totul. Astfel, Ethel și Julius Rosenberg au fost arestați și condamnați la pedeapsa cu moartea.

Au fost executați pe scaunul electric la 19 iunie 1953. Au fost singurii civili americani executați pentru activități de spionaj în timpul Războiului Rece.

3

Spioni celebri: Anna Chapman, frumusețea cu păr de foc

Foto: Maxim

Anna Chapman a fost arestată în SUA, în 2010, împreună cu alte nouă persoane, pentru activități de spionaj. Cu toții făceau parte dintr-o rețea de agenți ruși sub acoperire, al căror scop era să se infiltreze în cercurile sociale și politice înalte.

Absolventă de studii economice, cu un IQ de 162 de puncte, Anna Chapman s-a născut la Volgograd, în Rusia. A fost familiarizată cu spionajul încă de mică, deoarece tatăl ei făcea parte din KGB.

În 2001, s-a căsătorit cu britanicul Alex Chapman, obținând cetățenia britanică. Mariajul celor doi nu a durat prea mult, iar în 2008, după divorț, Anna s-a mutat în New York, SUA.

Chapman și-a înființat propria companie imobiliară, PropertyFinder Ltd. În timpul zilei muncea, iar noaptea frecventa cele mai selecte restaurante și cluburi din Manhattan.

Misiunea ei era să transmită Kremlinului informații despre oamenii de afaceri și celebritățile americane. Datorită frumuseții, stilului seducător și hainelor sexy, Chapman a devenit o adevărată femeie fatală în lumea spionajului.

În 2010, în urma unei înscenări, Anna Chapman a fost arestată de FBI, care era pe urmele ei de ceva vreme. După ce s-a sfătuit cu tatăl ei, tânăra a predat pașaportul poliției americane și a fost arestată, judecată și deportată în Rusia, în cadrul unui schimb de spioni.

După revenirea în Rusia, Chapman și-a păstrat stilul de viață monden și a apărut chiar și pe coperta revistei Maxim. Despre anii petrecuți în SUA, a declarat că „au fost cele mai frumoase vremuri, dar și cele mai groaznice”.

4

Josephine Baker, spioana cântăreață

Foto: Wikimedia

Când vorbim despre spioni celebri, nu o putem uita pe Josephine Baker. Născută în SUA pe 3 iunie 1906, Baker și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța.

Cântăreață și dansatoare talentată, Baker nu s-a rezumat doar la cariera artistică. În 1939, a fost recrutată de Rezistența Franceză și a activat ca spion împotriva Germaniei.

Tocmai faptul că era faimoasă a făcut-o un spion atât de eficient. În timpul turneelor prin Europa, Baker transporta cu ea cantități uriașe de partituri.

Vameșii nu și-au dat seama niciodată că, de fapt, majoritatea partiturilor conțineau informații secrete, scrise cu cerneală invizibilă. Nimeni nu s-a gândit să inspecteze cu atenție bagajele divei, așa că Baker a reușit să scoată din țară o multitudine de informații vitale.

Uneori, reușea să strecoare inclusiv fotografii ale instalațiilor militare germane, ascunzându-le în lenjeria intimă. Pentru eforturile sale, Baker a fost avansată la gradul de locotenent al Forțele Aeriene Franceze Libere.

La finalul războiului, a fost decorată de statul francez cu Crucea de Război și Medalia Rezistenței.

5

Mary Bowser, o sclavă cu memorie fotografică

Când vine vorba de spioni celebri din Războiul Civil American, Belle Boyd, care a spionat pentru sudiști, pare să le ia fața tuturor ceilalți. Însă, în contrapartidă, multe persoane de culoare (inclusiv Harriet Tubman) și-au riscat viețile ca să culeagă informații pentru unioniști.

Mary Bowser s-a născut în sclavie, pe proprietatea Van Lew din Richmond, Virginia. Stăpâna sa a trimis-o în Nord, să primească educație, iar mai târziu i-a aranjat intrarea într-o comunitate de misionari în Liberia, Africa.

Foto: Wikimedia

Mary Bowser a urât perioada petrecută în Liberia și în scurt timp s-a întors în Richmond, unde s-a căsătorit. După moartea lui John Van Lew, în 1843, soția și fiica acestuia au eliberat toți sclavii, inclusiv pe Mary Bowser.

Acea fiică a fost Elizabeth Van Lew, o aboliționistă care va deveni faimoasă pentru coordonarea unei rețele de spionaj pentru unioniști în timpul Războiului Civil American.

Și cea mai bună sursă de informații a lui Van Lew a fost Mary Bowser. De ce? Pentru că Bowser a ajuns să lucreze la Casa Albă a confederaților.

Mary Bowser a fost o femeie extrem de inteligentă, cu o memorie fotografică excepțională, care și-a construit imaginea unei servitoare timide, dar competente, pentru a se infiltra în apropierea liderului sudist Jefferson Davis.

Pentru că toată lumea presupunea că Mary Bowser nu știa să scrie și să citească, nimeni nu încerca să ascundă documentele importante în prezența sa.

Mary Bowser citea documentele, le memora și transmitea informațiile rețelei de spionaj a lui Van Lew. Spre sfârșitul războiului, asupra lui Bowser au început să planeze suspiciuni.

Prin urmare, Mary Bowser a fugit din casa lui Davis în 1865. A supraviețuit războiului și a ajuns să își scrie memoriile și să țină prelegeri despre activitățile sale de spionaj din timpul conflictului dintre Nord și Sud.

Ca să știi mai mult, citește „Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial”

Propaganda intensă desfășurată de ambele părți beligerante de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial a dat naștere unor mituri care supraviețuiesc și astăzi. Cu toate că aceste mituri au ajuns să aibă rang de adevăr pentru cea mai mare parte a oamenilor, ele rămân, totuși, eronate. Cu ajutorul documentelor istorice, autorii acestei cărți demontează, în 23 de eseuri scrise pe înțelesul tuturor, câteva dintre aceste legende. Ce s-a întâmplat, de fapt, la Pearl Harbor? Erau membrii trupelor SS niște luptători de elită? A pierdut Germania războiul din cauza lui Hitler? Citind această carte, vei descoperi răspunsul la aceste întrebări și vei afla adevărul despre câteva dintre miturile celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Miturile celui de-Al Doilea Război Mondial” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

CONSTANTIN BRANCOVEANU

 

Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului şi reţeaua de spioni pe care o deţinea

Sursa foto: Profimedia

Redactia Descopera.ro

Publicat: 15.08.2024

Share:

În 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti din 1688, şi cei patru fii ai săi au fost decapitaţi la Constantinopol.

Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 a fost executat la Constantinopole pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu.

Citeşte şi Cercetătorii au descoperit care a fost primul nume din istorie

• Mormântul unui „vampir”, descoperit într-un fost palat din Polonia
• Misterul Pietrei de Altar de la Stonehenge devine și mai ciudat

 

Citeşte şi Jurnalul personal al lui Heinrich Himmler. ORORILE pe care ucigaşul nazist le-a ordonat sunt povestite în detaliu

 

Brâncoveanu şi copiii său sunt veneraţi de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni în 1992.

Constantin Brâncoveanu a fost urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia. Tatăl său, postelnicul Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor. Mama sa a fost Stanca Cantacuzino. S-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc). A primit educaţia corespunzătoare unui boier şi vorbea, pe lângă limba română, limbile greacă şi turcă dar şi latina şi slavona. Şi-a desăvârşit cunoştinţele în timpul unor misiuni în Transilvania şi la Constantinopole (1681). S-a căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti.. Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Ţara Românească o perioadă de progres economic şi cultural-artistic, de iniţiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreţinerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influenţelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală naţională, prin aportul tradiţiei răsăritene şi a celei occidentale.

Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru supremaţie a Imperiului austriac împotriva Imperiului otoman. Ambele imperii aveau interesul să atragă de partea lor Ţara Românească, din varii motive, ea situându-se la limita dintre cele două puteri. Mai târziu se va implica în luptele pentru dominaţie şi Rusia. Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei, cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curuţii (partida antihabsburgică transilvăneană) împotriva austriecilor. A căutat sprijinul Rusiei pentru a se menţine în acest joc, dar fără a primi ajutorul aşteptat. Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat prin jocuri politice şi diplomatice cu cele trei mari puteri care se confruntau în această zonă a Europei.

În anul 1706 l-a înlăturat pe Mihai Cantacuzino din dregătoria de mare spătar, atrăgându-şi ura acestei familii puternice şi influente, cu relaţii atât în Imperiul otoman, cât şi în Occident. Constantin şi Mihai Cantacuzino au început să uneltească împotriva lui Brâncoveanu din anul 1708, la Poarta otomană, încercând să îl discrediteze. Turcii ştiau ce jocuri diplomatice secrete desfăşoară Brâncoveanu, dar i le acceptau pentru că acesta, cu scopul de a adormi vigilenţa înalţilor dregători otomani, le trimitea importante sume de bani şi daruri. Cât timp turcii s-au aflat în inferioritate faţă de ruşi, ei au tolerat activitatea lui Brâncoveanu de a-şi căuta aliaţi între creştini. După ce au încheiat cu succes campania din anul 1711 împotriva ruşilor, pe care i-au înfrânt, turcii şi-au schimbat complet atitudinea faţă de Brâncoveanu. Nu i-au mai îngăduit nici o abatere, iar marile bogăţii ale lui Brâncoveanu, din importante sume de bani erau depuse la Braşov şi Veneţia, au fost un motiv în plus pentru a fi scos din domnie, iar averile confiscate de dregătorii turci. Un alt factor important au fost denigrările adversarilor lui Brâncoveanu, care acum au constituit motive suplimentare pentru a nu mai fi tolerat la domnia Munteniei.

Dărrnicia şi generozitatea sa, induse de împrejurari de vreme ce aceasta era singura metodă de a ţine la distanţă lacomii duşmani, i-au adus denumirea de Altan-beg sau „principele aurului”. Bogăţia şi dărnicia sa îl făcuseră celebru, de aceea la Stambul, mai-marii se întreceau între ei pentru a avea de-a face cu prinţul Valahiei. Aurul a fost cel care i-a asigurat domnia liniştită, însă tot aurul a fost acela care l-a pierdut pe domnul Brâncoveanu împreună cu cei patru feciori ai săi. Citeşte aici mai multe despre Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului şi spionii săi!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice pentru 15 august:

1675 – A fost înfiinţat Observatorul astronomic de la Greenwich. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s-a păstrat până în prezent, şi este înconjurată de un parc în centrul Londrei.

1769 – S-a născut Napoleon Bonaparte, împărat al Franţei (1804-1814, 1815) (d. 5 mai 1821)

1771 – S-a născut prozatorul Sir Walter Scott, creator al romanului istoric englez şi european („Ivanhoe”, „Rob Roy”) (d. 21 septembrie 1832).

1888 – A apărut, la Bucureşti, cotidianul „Adevărul”; primul director a fost Alexandru V. Beldiman.

1892 – S-a născut fizicianul Louis Victor Pierre de Broglie, laureat al Premiului Nobel; a pus bazele mecanicii ondulatorii (d. 19 martie 1987).

1896 – S-a născut regizorul de teatru şi film Sică Alexandrescu; a fost vreme îndelungată regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti (d. 6 august 1973).

1903 – S-a născut medicul Ştefan Milcu, creatorul endocrinologiei moderne în România, membru titular al Academiei Române.

1936 – A încetat din viaţă Grazia Deledda, prozatoare, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1926 : „Soare de vară”, „Peisaje sarde”, „Cosima” (n. 27 septembrie 1871)

1967 – A încetat din viaţă pictorul belgian René Magritte, reprezentant al suprarealismului (n. 21 noiembrie 1898)

1992 – A murit Anda Călugăreanu (Anca Miranda Călugăreanu), actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk (n. 24 octombrie 1946

TRADAREA REGELUI DAC DECEBAL

 

Cum a încăput pe mâinile împăratului Traian comoara fabuloasă a lui Decebal. Adevărul despre trădătorul Bicilis, omul care a predat romanilor tot aurul dacic

35

Cosmin Pătraşcu Zamfirache

Publicat:09.09.2015 05:04

Ultima actualizare:06.08.2022 19:36

Istoricii susţin că romanii au descoperit, după cucerirea Sarmisegetusei, uriaşul tezaur compus din obiecte de aur şi argint al regelui Decebal. Totodată, cel care i-a condus pe romani la bogăţiile dacilor ar fi fost un apropiat al regelui învins, un personaj semi-legendar numit Bicilis.

În anul 106, după două războaie epuizante, împăratul Traian putea să-şi savureze triumful asupra dacilor, barbarii incomozi de la graniţa de est a părţii europene a imperiului. Războaiele cu triburilor dacilor, intraţi într-o uriaşă confederaţie cu germanii şi sarmaţii au fost poate cele mai importante fapte de arme ale împăratului Traian, fiul adoptiv al bătrânului Nerva, un excelent general, dar şi un bun administrator al provinciilor. 

Atât de importantă a fost această victorie asupra dacilor, încât i-a dedicat un monument uluitor. În anul 112 d. HR., era finalizată columna lui Traian, înaltă de aproape 40 de metri şi care redă scene din timpul războaielor cu dacii. Scriitorii antici au descris şi ei campaniile purtate de Traian în Dacia. 

ADVERTISING

 Sunt istorici care spun că Traian s-a ales şi cu o comoară uriaşă ascunsă de regele dac Decebal într-un loc aproape de negăsit. Cel care le-ar fi arătat comoara romanilor a fost un personaj infam, numit Bicilis, un apropiat al regelui dac. Acest trădător a aprins şi imaginaţia regizorilor sau unor istorici din perioada comunistă. Aceştia i-au creat o aură semi-legendară dacului trădător, continuându-i povestea.

Bicilis trădătorul care a dezvăluit secretele comorilor dacice

Prima ipostază în care îl întâlnim pe Bicilis este în cea de trădător al regelui său. Omul care le arată romanilor comorile ascunse ale dacilor. Este poate singurul lucru adevărat despre Bicilis. Episodul este descris de Dio Cassios, un istoric latin în lucrarea sa ”Istoria Romană”. După ce legiunile romane reuşesc, după un istovitor asediu să cucerească şi să incendieze Sarmisegetusa, un trădător dac le indică locul unde era ascuns tezaurul dacilor, probabil un tezaur regal. 

Acesta se afla în râul Sargeţia, a cărui albie era deviată pentru a ascunde comoara. Unii istorici identifică Sargeţia cu râul Strei, fără niciun temei documentar însă. 

”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie şi în gaură a aruncat o mare cantitate de aur şi argint şi alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra şi a adus râul din nou pe cursul său. De asemenea, el i-a făcut pe prizonieri să depoziteze hainele şi alte obiecte de acest gen într-o peşteră. După ce a terminat i-a ucis pe aceşti prizonieri pentru a nu lua mai apoi nimic. Dar Bicilis unul dintre însoţitorii săi care ştia ce se întâmplase a fost prins şi a povestit despre acestea”, arată Dio Cassius.

O reprezentare grafică a regelui Decebal FOTO arhiva adevarul

Mai precis Bicilis a fost luat prizonier de romani după căderea Sarmisegetusei, dus în faţa lui Traian, moment în care, se presupune, pentru a-şi păstra viaţa a spus unde se afla comoara lui Decebal. Cât despre statutul lui Bacilis, acesta era fie un nobil dac din categoria însoţitorilor personali a regelui Decebal, acesta fiind cel care a participat la îngroparea comorii dar a rămas în viaţă, fie chiar o rudă a regelui dac. Totodată cronicarul Zonaras îi atribuie calitatea de prieten al regelui dac. ” Unul dintre prietenii lui Decebal, având şi el cunoştinţă de locul unde se afla tezaurul, l-a arătat”, arăta cronciarul Zonaras. Cert este că Bacilis era un tarabostes din anturajul regelui Decebal, un personaj în care avea o mare încredere.

 Citește și: Şeful de judeţ care vede daci prin Bucegi. Burebista, Decebal şi Zalmoxis vor avea statui în munţi, deşi istoriografia nu le-a păstrat reprezentări oficiale

Ce comoară a predat trădătorul Bicilis romanilor

Comoara dacică din râul Sargeţia era uriaşă, arată atât autorii antici cât şi istoricii moderni. Era compusă din obiecte de aur şi argint, probabil podoabe, obiecte de cult şi alte însemne regale. Dio Cassius face referire la acest tezaur, arătând că au fost depuse într-o groapă din albia râului Sargeţia o cantitate însemnată de aur şi argint.

 Complexul sacru de la cetatea Sarmisegetusa, locul în apropierea căruia era ascuns tezaurul

Din punctul de vedere al istoricului Jerome Carcopino, prezentat în lucrarea sa ”Puncte de vedere asupra imperialismului roman”, comoara lui Decebal ar fi fost compusă din 165.000 de kilograme de aur curat şi 331.000 de kilograme de argint. Totodată au fost descoperite de romani şi straiele scumpe ascunde de Decebal în peştera secretă. 

Bicilis trădătorul umilit de dacii care au supravieţuit

Personajul Bicilis a aprins imaginaţia în special a cineaştilor din epoca comunistă. Aceştia au făcut şi o continuare a vieţii lui Bicilis după trădarea sa. Comunităţile dace loiale lui Decebal ascunse în munţi, sub conducerea unui personaj numit Gerula, l-ar fi capturat la rândul lor pe Bicilis şi l-ar fi umilit zilnic în faţa întregii comunităţi purtat în lanţuri şi hrănit cu resturi. Acest episod este însă pur fictiv. La fel şi ca şi personajul Gerula. Viaţa lui Bicilis nu este cunoscută după trădarea sa.

Daci pe Columna lui Traian

Nu se ştie dacă chiar a fost răsplătit de romani, dacă a fost prins de supravieţuitorii daci sau dacă a fost pur şi simplu ucis. Cert este însă că a fost unul dintre apropiaţii lui Decebal şi cel care a arătat romanilor unde se afla uriaşa comoară regală de la Sarmisegetusa. După căderea Sarmisegetusei, mulţi nobili daci şi-au luat zilele în timp ce marea capitală ardea, pentru a nu cădea prizonieri în mâinile romanilor, fiind cunoscute procesiunile triumfale ale foştilor împăraţi romani, cu prizonieri barbari purtaţi în lanţuri pe străzile Romei. 

Şi Decebal se sinucide, urmărit de cavaleria romană, într-o încercare disperată de a scăpa dincolo de munţi în teritoriile dacilor liberi. Poate şi trădătorul Bicilis şi-a luat zilele, după ce a arătat comoara romanilor. Nu există însă niciun izvor istoric care să arate soarta trădătorului după momentele descrise de Dio Cassius.